Spectacol trist ieri la învestitura noului executiv, condus de un fost spion şi cu membri spioni în devenire. Am ascultat, atât în timpul dezbaterilor, cât şi după, până târziu în noapte, dizertaţiile analiştilor, aceiaşi în ultimii cinci ani, care se chinuiau să facă diverse scenarii pentru viitorul unei Românii aflată sub mulţi metri de zăpadă. Am văzut atât replica imediată a Crinuţei, ofuscată de declaraţiile colegei de Uniune, care mai avea puţin şi se pupa pe gură cu Răzvan Ungureanu.
Dar şi declaraţiile elucubrante ale unui fost avocat fără talent, care a preferat să devină senator PSD şi să sară la bătaie, unde altundeva decât la Antenele lui Felix, de săracu Ciutacu mai avea niţel şi intra sub masă de frică. Şi mi-am dat seama, că sunt băiat mare, că nu românii conduc România, cel puţin nu după ziua de ieri.
Ieri s-a produs o ruptură mare, cu repercusiuni pe termen lung în istoria de viitor vasal al Americii, când Traian Băsescu s-a făcut preş şi l-a numit pe fostul spion demonstrat al unei agenturi, cum ar spune Ceauşescu dacă ar mai trăi, acesta fiind poate singurul preşedinte adevărat pe care l-a avut această ţară. Pentru că, în spatele omului politic Traian Băsescu stau alţii care îi asigură ,,succesul”, în schimbul unor importante avantaje. Cine sînt, cu adevărat, stăpînii lui Traian Băsescu, cine l-a propulsat în politică şi cine îl menţine în prim-planul vieţii politicii actuale, cine este, în fapt, cîştigătorul voturilor oferite de popor la alegerile din 2009? În nici un caz românii, dacă privim spre actualul Guvern, format în majoritate oameni care au fost fie bursieri, fie angajaţi ai unor mari corporaţii americane, şi şi-au făcut bine treaba.
Şi o vor face în continuare, sunt sigur, de această dată din postura de miniştri cu puteri depline, servind aceleaşi interese americane. Iar pentru a exemplifica, două sunt
exemplele pe care le voi aduce în atenţia cititorilor. Ieri s-a deschis calea începerii exploatării de la Roşia Montană de către firma Gold Corporation, deţinută, în realitate, de Rich şi Sörös, precum şi a exploatării imediate şi masive de gaze şi petrol pe platoul continental al Mării Negre de către cunoscuta firmă petrolieră americană Exxon. Ce vor câştiga românii de pe urma lor, lăsând la o parte vrăjeala cu înfiinţarea a mii de locuri de muncă? Nimic. Banii vor pleca acolo unde trebuie, fără para-ndărătul firesc al unor fomişti abia instalaţi.
De cealaltă parte, a Opoziţiei, lucrurile sunt tulburi, în ciuda asigurărilor date de liderii USL, şi apele fierb destul de tare. Nu sunt un admirator al lui Crin Antonescu, deşi el va fi cel mai mare perdant, după părerea mea. Daniel Constantin nu contează prea mult în ecuaţie, şi
mi-am dat seama după schimbarea tonului de la Antene, care nu mai pupă chiar aşa tare dosul USL, ba chiar realizatorii de politic, în frunte cu Mihai Gâdea, probabil cel mai bun executant în materie de servilism politic, au început să pună întrebări incomode invitaţilor, şi nu-i mai atacă chiar aşa tare pe Băsescu şi acoliţii săi. Ce va face însă Victor Ponta, e probabil singura întrebare la care unii au déja răspuns, pe când alţii îl caută. Probabil nu prea departe, în condiţiile în care şefia SIE a rămas vacantă, iar Ungureanu i-a mulţumit preşedintelui PSD pentru discursul încurajator şi de susţinere de la învestire.